Despre pierderi, cistiguri si doliu

Articole - Despre pierderi, cistiguri si doliu

aparut in revista Sens si Consens

Am fost de curind la un workshop care avea drept tema: "Despartirea si munca de doliu". O tema importanta pentru fiecare dintre noi. Am re-descoperit un lucru pe care-l stiam, ca Orice schimbare fizica, sociala, psihica, de locatie, dar absolut Orice schimbare poate fi traita ca o pierdere... Vestea buna e ca orice Pierdere are si un Cistig. Orice Schimbare (de statut, de fiintare in viata noastra) poate fi legata de o pierdere si de un cistig. Pierderea se ilustreaza clinic prin termeni ca "tulburare de stres postraumatica, tulburare de adaptare, tulburare afectiva". Cind citesti un astfel de diagnostic poti intelege ca acel om resimte o pierdere... Si schimbarile considerate "fericite" (casatoria, cistigul rapid, mutarea intr-o casa mai mare, numirea ca director, plecarea in vacanta, venirea pe lume a unui copil) sint considerare stresante, tocmai pentru ca implica in ele o pierdere.

Din tabelul de mai jos o sa observam ca foarte multe schimbari implica pierdere. In 1968 T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington au identificat si clasificat agentii stresori centrali. Au pun in evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii investigati, cu ajutorul unei scale.

Ierarhizarea evenimentelor de viata percepute ca agenti stresori centrali.

Evenimentul (Puncte)

1. Decesul unuia dintre soti (100)

2. Divort (73)

3. Separarea conjugala (65)

4. Timp petrecut in inchisoare (63)

5. Moartea unei rude apropiate (63)

6. Imbolnaviri sau accidente (53)

7. Casatorie (50)

8. Concediere (47)

9. Reluarea vietii conjugale (45)

10. Pensionarea (45)

11. Schimbari in starea de sanatate a familiei (44)

12. Graviditatea (40)

13. Probleme sexuale (39)

14. Sosirea unui nou membru in familie (39)

15. Dificultati cu un sef (39)

16. Modificarea situatiei financiare (38)

17. Moartea unui prieten (37)

18. Schimbarea de situatie la locul de munca (36)

19. Cresterea frecventei certurilor intre soti (35)

20. Pierderea unei sume foarte mari de bani (31)

21. Preluarea unei ipoteci sau a scadentei unui imprumut (31)

22. Schimbarea responsabilitatilor profesionale (30)

23. Parasirea domiciliului de catre unul din copii (29)

24. Probleme de natura juridica (29)

25. Dificultati in propria realizare (29)

26. Sotie angajata in serviciu sau disponibilizata (28)

27. Inceput sau sfarsit de scolarizare (26)

28. Schimbarea conditiilor de viata (26)

29. Modificarea obiceiurilor personale (25)

30. Probleme de afaceri (24)

31. Schimbare de orar sau de conditii de lucru (23)

32. Schimbarea domiciliului (20)

33. Schimbarea scolii (20)

34. Modificarea timpului liber (19)

35. Schimbare in petrecerea timpului liber (19)

36. Schimbarea de activitati sociale (18)

37. Imprumutul unei sume medii de bani (17)

38. Schimbarea programului de somn (16)

39. Schimbarea ritmului reuniunilor de familie (15)

40. Schimbarea obiceiurilor alimentare (15)

41. Vacante, concedii (13)

42. Sarbatori de iarna (12)

43. Incalcari nesemnificative ale legii (11)

Sursa: T.Zorlentan, E.Burdus, G.Caprarescu, Managementul organizatiei Bucuresti, Ed.Holding Reporter, 1995)

Pierdere mai poate insemna si pierderea jucariilor pentru un copil, pierderea idealurilor, pierderea copilariei, pierderea adolescentei, a tineretii, a unui organ, pierderea gindurilor negative, disfunctionale, pierderea unui mod de a fi si a gindi, pierderea credintelor disfunctionale (chiar daca sint negative: cum se spune: "Rau cu rau dar mai rau fara de rau") etc. Cind nasti un copil cistigi statutul de mama, insa il pierzi pe cel al femeii dinainte... cind inaintezi in functie, pierzi statutul de coleg, pierzi poate si spatiul fizic unde iti desfasurai activitatea pina atunci, cistigi insa mai multa responsabilitate si salariu mai bun.

Omul occidental este obisnuit in genere a vorbi despre pierdere, numai in conditiile in care are un deces in familie, cind se desparte de vre un partener-partenera, cind iese la pensie... neluind in seama miile de pierderi de zi cu zi... pierderea unui inel poate, pierderea unui zimbet, piederea timpului, piederea statutului social, pierderea increderii in sine, pierderea sanatatii, pierderea stimei de sine sau imaginii despre propriul corp, pierderea unui gind frumos, pierderea tineretii...

Cind avem un deces in familie, avem o pierdere, insa in viata noastra isi face loc o alta etapa careia putem sa-i spunem bun venit dupa ce ne-am luat la revedere de la persoana decedata. Cind moare ceva se naste altceva! E important sa trecem prin doliu... desi e un proces dureros este foarte necesar si sanatos.

Doliul e un fel de rit de trecere care are 3 parti: desprinderea, golul si integrarea in alt sistem. Aceste trei parti corespund fazelor doliului:

* soc si negare

* supralicitare si confuzie (implica stari ca: confuzie, furie, ura, teama, disperareinsecuritate, vulnerabilitate, anxietate, pesimism, tocmeala, depresia)

* acceptarea realitatii

* reevaluarea si redresarea - speranta revenirii (impacarea, vindecarea, speranta, vederea spre viitor, impacarea cu trecutul, transformarea trecutului)

"Kublerm Ross - considera jelirea ca evoluind printr-un numar de stadii: negarea si izolare, furie, tirguiala, depresie, acceptare.

Dupa Parkes si Bowlby, durerea implica citeva "faze": amorteala, dor si furie, dezorganizare si disperare, reorganizare. Pentru Worgen jelirea ar avea urmatoarele etape: aceeptarea realitatii pierderii, trecerea prin durere, adaptarea la situatia fara persoana decedata, reasezarea emotionala a persoanei decedate in universul interior al supravietuitorului. " (pag 44. Psihologia pierderii si terapia durerii, Iolanda Mitrofan, Doru Buzducea, ed Albedo, 1999)

De multe ori furia este negata din cauza ca au fost invatate sa nu simta asa ceva! Insa a reprima nu ajuta, ci dimpotriva... E necesar sa acceptam furia si s-o exprimam, e necesar sa exprimam si alte sentimente puternice si care sint considerate negative de catre religie mai ales, de exemplu "ura". Ura e mult mai aproape de iubire decit de indiferenta si raceala, daca ai iubit o persoana este mai putin probabil sa simti indiferenta... Daca nu exprimi ura o s-o porti in tine ascunsa multa vreme... Ea poate iesi la iveala sub forme ciudate... in timp.

De multe ori nu prea ne traim pierderile si ne protejam aparent de acea stare de gol si mai ales de durere uitind ca daca nu simtim durerea nu putem simti nici bucuria.

Fiecare trece prin doliu in felul sau... Nu e musai sa treci prin toate fazele una dupa alta... De ex daca doliul vine dupa o suferinta grea cu o persoana... pierderea e de fapt ca un fel de eliberare... si libertate. E normal sa te simti asa. Fazele acestea sint un reper, nu e musai sa fie traite cronologic.

Psihoterapeutul indian Vijai Sharma considera ca vesticii au conceptii limitate privind doliul, separarea, pierderea. Iata mai jos despre cum vede el prejudecatile. El considera ca occidentul are diverse prejudecati despre pierdere si doliu:

1. Prejudecata: Daca nu iti gestionezi bine doliul esti "slab" (sa nu lasi oamenii sa vada asta) A aborda doliul e stupid.

Acest lucru inseamna ca doliul nu e abordat. E o prejudecata care spune asa "Nu ai voie sa arati vulnerabilitatea", suferinta, slabiciunea Fii puternic!" La noi poti citi: Miorita, simtul sacrificiului, vezi Mielul, vezi Isus poate, vezi simtul datoriei, Nu ai voie sa plingi la barbati pentru ca esti slab si la femei daca plingi esti vazuta ca si isterica, "faci teatru" desi nu are nici o legatura isteria ca trasat de personalitate cu plinsul...

2. Prejudecata: Daca esti lovit asa tare inseamna ca "ai innebunit", daca pierzi ceva sau daca pierzi pe cineva nu trebuie sa suferi asa de rau.

Este important sa impartasesti trairile indiferent cit de dureroase sunt.

3. Prejudecata: Daca esti asa de prins de doliul tau nu-ti pasa de noi ceilalti

Aici cei apropiati iti resping procesul de doliu (acest lucru e perceput asa pentru ca genereaza sentimente intense A vorbi despre sentimente intense ajuta foarte mult pe termen lung.

4. Prejudecata: A vorbi despre pierderea suferita face lucrurile mai rele.

A vorbi despre persoana sau lucrul disparut face mai usoara intoarcerea in prezent si privitul spre viitor.

5. Prejudecata: Doliul este un lucru foarte personal, nu vreau sa incarc pe altii cu el.

Fiecare popor are un ritual al doliului. La noi exista ritualul de doliu la nivel cultural, acea jelirea, plinsul, "bocitoarele".

6. Prejudecata: Nu deranja persoana in doliu, nu-i bate la usa, nu vrea sa fie deranjat.

Daca bati la usa persoanei indoliate ii comunici ca esti acolo pentru ea, inseamna ca iti pasa de ea.

7. Prejudecata: Pentru a depasi doliul trebuie sa-l uiti pe cel care nu mai exista.

Dimpotriva, a rezolva doliul nu inseamna sa uiti! Nu e uman sa uiti! Durerea dispare in timp si inveti sa traiesti in absenta. Nu trebuie sa uiti, ci sa transformi investirea.

8. Prejudecata Pentru a respecta eticheta sociala trebuie sa arat ca am control in sentimente emotii

Daca iti vine sa plingi, plingi!

9. Prejudecata Pentru a-l ajuta pe cel ce sufera trebuie sa-i distragem atentia, sa-l scoatem in oras, la dioscoteca etc.

Dimpotriva nu trebuie sa fugi. Fugi sa uiti si fuga te poate duce la dependente.

10. Prejudecata Nu arata semne de suparare (adica fii fals, zimbeste cind iti vine sa plingi... )

Exprimarea sentimentelor creeaza premisa pentru depasirea doliului.

11. Prejudecata: Trebuie sa fiu loial celui disparut si sa am regrete mereu sau sa ma simt rau.

Aceste stari de vinovatie continua si regret nu sint stari productive.

Este mai bine daca te-ai gindi ce poti face acum in memoria celui iubit si pentru beneficiul celor prezenti.

12. Prejudecata: Pentru a depasi pierderea trebuie s-o inlocuiesc cu orice, sa fiu cu altcineva... (se intimpla foarte des in cazuri de despartire dupa o relatie de lunga durata sa fie mai usor sa plonjam intr-o alta relatie)

Actiunile disperate de renuntare la doliu nu reduc doliul si suferinta, ba dimpotriva... (cine se desparte de cineva si isi ia un iubit/iubita nou/noua... nu a depasit doliul ci fuge.) Pe de alta parte nu este corect nici pentru persoana pe care-o cunoastem sa o facem sa spere intr-o relaite autentica, cind de fapt nu este vorba decit de dorinta noastra de "a uita"

Nu e o rusine sa ceri ajutor! Nu te inchide in tine! A suferi e foarte normal! Daca nu te confrunti acum nu vei fi disponibil/a mai tirziu... Intii e disperare iar apoi liniste, echilibru.

Si trecerea unui an inseamna o pierdere si un cistig. Asadar cu ce v-ati ales din 2007? Si pentru ca sintem la inceput de an 2008 sa-i uram bun venit! La revedere 2007, bun venit 2008!

Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levitchi